Federatia Internationala de Coaching defineste coachingul ca fiind un PARTENERIAT intre coach si persoana aflata in coaching (denumita in general "client"), iar PROCESUL de coaching (dinamica rezultata in diada) il provoaca si inspira pe client sa isi maximizeze potentialul personal si profesional. 

Clientul este insotit permanent de coach in calatoria sa de a-si defini si atinge obiectivele; este incurajat sa se descopere, analizeze, motiveze si autodisciplineze, sa isi descopere potentialul si puterea proprie

 Spre deosebire de alte discipline cu informatie de expertiza (cum trebuie facute lucrurile), coachingul este o arta semi-improvizata a navigarii clientilor spre planificarea, calatoria si destinatia aleasa de catre ei, nu de coach sau de alti agenti

Aceasta insotire de coaching este de fapt o facilitare si ghidare; clientul detine in interior toate resursele pentru a-si atinge obiectivele/ dorintele/ visurile, indiferent cat de indraznete si nerealiste pot parea la inceput pentru el/ea; este sarcina coachului de a sonda - prin intrebari atent alese - gradul de specificitate, claritate, potential, realitate, probabilitate, executie etc. al clientilor si sa ii ajute sa maximizeze actiunea, fara a sugera, conduce, propune; clientul este capitanului propriei corabii, coachul este acolo pentru a-i pune intrebari de constientizare profunda legate direct de navigatie personala si rofesionala, responsabilitate, directie, consecinte

Coachul si clientul sunt egali ca putere, indiferent de experienta si expertiza coachului; coach-ul NU IL INVATA NIMIC pe client: il ajuta sa re-descopere propriile raspunsuri

 Insotirea clientului se face preponderent pe dialog si ascultare (intuitiva, empatica, activa, deplina)

  Coachul (de obicei acreditat) trebuie sa detina o suma de competente practice care sa creeze clientului CONTEXTUL de siguranta pentru dezvoltarea si manifestarea sa

Coachul se abtine de la a da sfaturi si indicatii clientului: ce (nu) trebuie facut, ce arata datele si noile studii din psihologie, terapie etc (data point), care este calea optima; coach-ul se va abtine de la a da pareri personale sau replici inteligente care sa deturneze (voit sau inconstient) directia fireasca a clientului; se va abtine de la a-si ajuta si salva clientul

Coachul se abtine de a pune reflectorul pe sine si pe expertiza sa; evita sa se puna in valoare pe sine; valideaza experienta clientului si abordeaza delicat alternativele clientului de gandire, emotie, comportament; perspectivele sale sunt discutate si analizate obiectiv, la rece, fara prejudecati, simpatii si implicari emotionale subiective, partiniri

Relatia de comunicare coach-client este un limbaj nou, specific coachingului, care necesita invatat, folosing o gandire sistemica, holografica (minte, emotie, corp, intuitie), dar si tehnici, tactici si strategii specifice coachingului, folositoare clientului; comunicarea din coaching este diferita fata de comunicarea din psihoterapie si consultanta 

Instrumentele folosite de coach (dialogul, ascultarea, intrebarile deschise, crearea spatiului, continerea, consimtamantul si liberul arbitru) sunt parte integranta din personalitatea coachului care este deschis, integru, congruent, profesionist, onest, fara interese, empatic.

Toate actiunile de coaching sunt centrate pe client: sa isi vada gandurile, sa isi simta emotiile, sa isi constientizeze actiunile, sa isi optimizeze impactul si consecintele externe, sa aiba un spatiu sigur de reflectie si introspectie, sa se intoarca "acasa", in puterea si identitatea sa adevarata, fara blocaje, credinte limitative, prejudecati, autosabotaje, procrastinare, lipsa energie si actiune, victimizare, combativitate, reactivitate